Ne place îngheţata!


Luni dimineaţă am plecat spre spital, cu bagaje cu tot. Ştiam că urmează să rămânem peste noapte în spital aşa că am luat la mine aproape tot ce aveam nevoie. Bineînţeles că am mai uitat şi câte ceva, că nu poate să fie totul perfect. Am ajuns la spital, asistenta şefă ne-a dat o foaie şi am mers cu altcineva la laborator să facem analizele de urgenţă.


I-a luat sânge din deget şi a înţepat-o şi-n ureche. Am fost mândră de ea când am văzut că nu scoate un sunet. Mi-era milă de ea când mă gândeam că o să înceapă să plângă. A lăsat-o pe tanti aia să îi stoarcă degetul şi vorbea cu mine pe limba ei.


Ne-am instalat într-un salon destul de ok şi liber la ora aia. Ne-am echipat şi am plecat spre sala de operaţii. La lift s-a întâlnit cu un nene care se strâmba la ea şi Eva imita sunetele pe care le scotea tipul. Şi se distra, evident. Am aşteptat într-o sală să vină anestezistul. Erau vreo 5 paturi acolo şi destui bărbaţi care aşteptau operaţia. Majoritatea bătrâni.


Eva nu avea stare, alerga pe acolo, deschidea uşa, o închidea, se urca în pat, se mai strâmba un pic la tipul de la lift şi tot aşa. A venit o asistentă şi m-a pus să completez o fişă cum că sunt de acord cu operaţia pe care urma să o faca copilul. Apoi a apărut şi anestezistul. Mi-a spus că e foarte foarte mică şi că îi e milă şi s-o ia în braţe. E adevărat, Eva e micuţă pentru vârsta ei, şi destul de slabă. Dar nu foarte. Toţi se minunau de ea pe holurile spitalului.


Apoi a venit o asistentă şi a luat-o în braţe şi a dus-o în sala de operaţii. Credeam că o să o anestezieze cu mine acolo, lângă ea. Mi s-a strâns un pic sufletul când au luat-o de lângă mine. Mi-a zis să aştept pe hol până mă cheamă medicul.
Nu vreau să spun câte ture am făcut pe holul ăla. Ştiam că operaţia e una uşoară dar tot aveam emoţii. Ştiam că o taie…
Dupa 20 de minute a venit medicul, am mers împreună spre sala în care am aşteptat anestezistul.

Până să ajungem acolo, m-a atins în treacăt pe spate, în semn că tot greul a trecut. M-a asigurat că este bine, că operaţia a decurs bine şi că urmează să îşi revină treptat.
Am intrat în salon şi Eva mea stătea culcată o parte, avea sânge pe obraji şi un tifon la gură. Din când în când se trezea şi mai scuipa sange. Şi plângea. Apoi adormea la loc. I-am tot schimbat pansamentele alea şi mi se rupea sufletul când o vedeam aşa. Ştiam că e normal dar când o vedeam aşa mică…aş fi vrut să simt eu durerile alea, nu ea.


După câteva minute a venit cineva cu o targă şi a dus-o în salon. Mama a fost lângă mine tot timpul şi a stat şi lângă Eva, un timp după operaţie. Ea dormea dar se mai trezea din când în când din cauza durerilor. Uneori avea tendinţa să îşi smulgă perfuzia apoi se liniştea şi adormea la loc.


La un moment dat a venit şi taică-su la ea. S-a bucurat când l-a văzut şi a fost încântată de o jucărie din cauciuc, gen arici, care se aprindea în toate culorile posibile când apăsai pe ea.


Spre seara i se făcuse foame. Doctorul îmi spusese că pot să îi dau să mănânce, dar tot ce îi dau să fie rece. Când a intrat doctorul în salon, ea se plimba pe acolo şi a găsit-o în faţa uşii cu o bucată de pâine în mână.


A doua zi ne-a externat. Acum e bine, numai că de la câte medicamente a trebuit să ia, a făcut alergie şi din cauza infecţiei din gât i-au apărut nişte bubiţe care se măresc şi care o ustură. Sunt şi ele pe trecute că am tratat-o cu creme de la dermatolog.


Azi, spre seară mai mergem o dată la spital să o vadă doctorul. Dar ea e bine. Asta contează cel mai mult.
Am scăpat şi de asta.

Anunțuri

Posted on 29/07/2011, in Fără categorie. Bookmark the permalink. 14 comentarii.

  1. Ti-am zis ca o sa fie bine, doar o vezi ca e toata vesela si se joaca ;))
    >:D<

  2. Da, da, aleargă toată ziua. :*

  3. Insanatosire grabnica 😀

  4. Uuuuff, saracuta, prin ce a trebuit sa treaca! Dar ma bucur ca acum e bine! E puternica, la fel ca mamica ei, am eu asa o banuiala! 😉
    Ps: Rux, m-am gandit azi la tine cand mi-am facut asigurarea la masina! 😀

  5. Margeluto, ma bucur ca te-ai gandit la mine… trebuia sa ma suni :))

  6. Eu am fost anesteziat local și a fost parcă mai bine. Fiind zona anesteziată nu am simțit durerea nici după. Abia după vreo 6 ore am simțit, dar partea bună a fost că anestezia trecea treptat și mă obișnuisem ușor ușor cu durerea. Mai nasol a fost după că am făcut un edem în gât care mirosea cam urât 😀 Lasă că o să fie okay după tot 😛

    • Ei nu aveau cum sa-i faca anestezie locala, nu ar fi stat si ar fi ramas si cu sechele. Ea deabia sta sa se uite cineva in gatul ei, dar sa fie pe o masa de operatie si sa vada atata oameni in jurul ei care ii umbla in gat..+ sange si alte cele…eu m-am operat de polipi tot cu anestezie locala..si tot nu pot sa uit cat m-au chinuit aia acolo..

  7. Draga de ea, sper sa se faca repejor binisor. >:D<

  8. @addicted, isi revine.. :*

  9. Ma bucur ca ati trecut si peste asta, cred ca de acum e vioaie si a si uitat de operatie. 🙂

  10. @Mihaela, a uitat complet. Acum se joacă, aleargă, n-are ea treabă. Şi-n plus, ar mânca îngheţată fără oprire. 😛

  11. Da…imi amintesc cum e! 🙂
    Eu inainte de operatie (la 7 ani m-am operat de amigdale + polipi) raceam imediat si de aceea nici nu aveam nevoie sa mananc inghetata. Dupa aia n-am mai avut nici o problema. 😉

  12. Sper ca nici ea sa nu mai raceasca atat de des de acum in colo.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: