Law abiding citizen


De mult timp nu am mai văzut un film. Nu mai am răbdare să mă uit la un film de la început până la sfârşit. De cele mai multe ori mă ia somnul pe la mijlocul filmului. Şi de când nu mai am televizor în cameră, nu prea mă mai uit la filme. Ieri mi-a spus mama că i-a downloadat frati-miu un film pe laptop. Law abiding citizen. Şi m-am uitat. Şi mi-a plăcut. Mă gândeam apoi la suferinţa omului şi setea de răzbunare. Mai degrabă dorinţa de a-şi face dreptate singur, atunci când legea nu e de partea dreptăţii.

M-a uimit inteligenţa acelui tip şi răbdarea pe care a avut-o timp de 10 ani pentru a pune la punct toate detaliile. Planurile făcute şi până la urmă duse la capăt pentru a-şi răzbuna familia ucisă sub ochii lui. Filmul ăsta merită văzut.

Într-o oarecare măsură a avut legătură cu evenimentele din săptămâna asta. Cuvântul de legătura este moartea. Nu-mi place să vorbesc despre şi cu atât mai mult să aud despre ea. Mă descumpăneşte uneori ceea ce se întâmplă în jurul meu. Prea mulţi oameni mor. Prea multe suflete rănite. Prea mult negru. Prea multe lacrimi.

Săptămâna asta o mătuşă a murit. Era în vârstă, da, dar nimeni nu ştia ce a avut înainte să intre în comă. Apoi a plecat iar medicii timp de 2 săptămâni nu au lăsat familia să o vadă. Mie nu mi se pare corect, deşi poate pentru ei e normal şi sănătos. Şi-acum regret că mama nu m-a anunţat din timp în toată zăpăceala aia de când bunica era în spital. De fapt era sigură că totul e bine, nu se aştepta la un aşa final. Aş fi vrut să fiu lângă bunica, să o strâng de mână şi

să ştie că sunt acolo. M-ar fi simţit. Iar sufletul meu n-ar mai fi simţit apăsarea de acum ştiind că în ultima clipă nu am fost acolo.

Acum două zile frati-miu m-a întrebat dacă am aflat de o fetiţă de la noi din bloc, că a murit. Nu ştiam nimic. Avea 11 ani. Mereu o vedeam jucându-se în faţa blocului cu mulţimea de copii. Se jucau cum ne jucam şi noi când eram mici: plicul, şotronul şi alte jocuri ale copilăriei. În ziua aia se plimba cu o altă fată cu bicicleta. Era să lovească un bătrân şi a încercat să-l ferească iar atunci ea a căzut cu bicicleta. Ghidonul i-a spart splina. A stat 5 ore în comă apoi a murit.

Mi-e greu percep o asemenea dramă. Mi-e greu să îmi imaginez durerea care sparge piptul părinţilor acelui copil. Ce vină avea fetiţa aia? Merita să trăiască şi părinţii s-o conducă la altar, mireasă fiind. Merita să se bucure de viaţă şi s-o trăiască aşa cum ar fi ştiut ea. Nu e corect. Prea mulţi oameni nevinovaţi se duc.

Ăsta e destinul?

Anunțuri

Posted on 28/08/2011, in Fără categorie. Bookmark the permalink. 15 comentarii.

  1. Ce groaznic! Ce intamplare, ce moarte absurda! Imi pare rau. 😦

  2. Poate că, vorba aia, Doamne-Doamne a luat-o la el.

  3. Din pacate, mediul in care am lucrat, m-a facut sa ma intreb destul de des, de ce se intampla nenorociri…. Nu stiu…
    Mi-e greu sa inteleg, de ce, daca exista un Dumnezeu, de ce accepta asa ceva…

  4. Nimeni nu stie cate zile are…

  5. @Baby R., stiu…dar tot sunt lucruri care sunt de neinteles si parca unele se intampla prea devreme…

  6. Lucrurile astea se întâmplă din păcate. Un lucru e cert. Chiar dacă noi nu putem înțelege acum de ce, Dumnezeu e drept. El îngăduie doar când știe El că e momentul mai potrivit. Știu că dacă îi spui asta unui părinte care își pierde copilul la 11 ani te va înjura, dar noi suntem prea limitați ca să vedem întregul ansamblu. Dumnezeu știe mai bine de ce îngăduie unele lucruri așa triste să aibă loc.

  7. orice moarte. lasa un gol dureros… chiar si atunci cand, zicem noi, moartea este finalul unui chin fara nici o sansa… cu atat mai mult cnad este ceva neasteptat…
    de ce se moare??? pentru ca suntem limitati… si traim pe un pamant afectat de pacat… (inteleg prin pacat, despartirea de dumnezeu… sau chiar rebeliune impotriva lui)
    ne nastem… pentru a muri, o data… si odata…

  8. Este unul din filmele mele preferate. Cred ca l-am vazut de 4 ori pana acum si voi continua sa-l vad! 🙂

  9. @Creve

    – da, asa e, EL stie mai bine de ce trebuie sa se intample
    toate astea si mai ales cand.

    @ovi

    – moartea unei persoane dragi este cumplit de dureroasa.

    @addicted

    – chiar m-a impresionat filmul…

  10. Unul din filmele mele preferate. Mi-a dat fiori când l-am văzut şi continuă să-mi dea şi acum, când mai urmăresc secvenţe din el.

  11. @Oana
    – si eu am ramas socata….dar filmul este cu adevarat bun…

  1. Pingback: Dulce amărui | Love addiction √v^√v^√ღ

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: