Monthly Archives: Septembrie 2011

Prietenii … şi distanţa

Ieri am fost în vizită la o colegă de liceu. În toţi anii ăştia de când am terminat liceul, am păstrat legătura, chiar dacă ea s-a mutat cu tot cu căţel, purcel, într-o altă ţară. Ne-am revăzut când venea în vizită în Ro.

Acum câteva săptămâni m-a sunat să îmi spună că s-a întors în România şi că nu mai vrea să plece. Şi-a cumpărat o casă la puţini km de ieşirea din oraş. M-am urcat într-un microbuz şi m-am aşezat lângă o bătrânică.

Îşi aranja nişte ziare într-o geantă apoi a început să mănance încet dintr-un covrig. Se simţea mirosul de fierbinte, abia scos din cuptor. Mi-am amintit de bunica, atunci când eram însărcinată. La fiecare două zile veneam la ea şi-i aduceam covrigi. Se bucura precum un copil.

Bătrânii chiar au nevoie de atenţie.

Am ajuns la colega de care spuneam. Are un bebe la fel de neastâmpărat ca şi Eva. S-a urcat peste tot, a alergat fără oprire până l-a luat somnul.

Dupa un timp am început să mai vorbim despre colegii de liceu. Şi ne-am dat seama că niciuna nu ştia prea multe despre ceilalţi. Unii s-au căsătorit, alţii au şi copii, unii sunt plecaţi, şamd.

Eu i-am revăzut anul trecut pe majoritatea, când a fost reuniunea de clasă, după 5 ani de la terminarea liceului.

Am stat câteva ore la aceeaşi masă apoi fiecare s-a întors la viaţa şi preocupările lui. Înainte să se termine liceul, toţi spuneau cum vor merge împreună în vacanţe, cum se vor întâlni la sfârşit de săptămână şi vor petrece putin timp împreună..

Niciunul n-a făcut vreun lucru din toate ce le-a spus. Pentru că fiecare a urmat un anumit drum…liceul a reprezentat adolescenţa şi perioada în care noi ne-am format şi am devenit adulţi.

Totuşi, se puteau păstra legăturile. Pentru că au fost 4 ani în care ne vedeam moacele aproape zilnic. Au fost 4 ani în care am făcut o mulţime de tâmpenii, ani în care s-a râs, s-a plâns, s-a trecut prin fiecare stare posibilă.

Oricum, oamenii se schimba.

Şi apreciez persoanele care îşi vorbesc şi dupa 20 de ani.

Anunțuri

Lupta interioară

Lupta interioara (cu sine) 

Intr-o seara, un batran indian ii explica nepotului sau ce lupta teribila se da in interiorul fiecarei persoane. Si ii spunea asa: Exista in fiecare dintre noi doi lupi.

Lupul Raului. El este furia, gelozia, invidia, tristetea, regretele, aroganta, cupiditatea, vinovatia, inferioritatea, minciuna, orgoliul, superioritatea si egocentrismul..

Lupul Binelui. El este bucuria, pacea, iubirea, speranta, linistea, modestia, bunatatea, bunavointa, generozitatea, adevarul si compasiunea.

Dupa o clipa de gandire nepotelul il intreaba: ”Bunicule si care lup castiga?”

La care batranul ii raspunde simplu:

  ‘Cel pe care il hranesti’

Our life in 5 bottles

Luati de va minunati