Prietenii … şi distanţa


Ieri am fost în vizită la o colegă de liceu. În toţi anii ăştia de când am terminat liceul, am păstrat legătura, chiar dacă ea s-a mutat cu tot cu căţel, purcel, într-o altă ţară. Ne-am revăzut când venea în vizită în Ro.

Acum câteva săptămâni m-a sunat să îmi spună că s-a întors în România şi că nu mai vrea să plece. Şi-a cumpărat o casă la puţini km de ieşirea din oraş. M-am urcat într-un microbuz şi m-am aşezat lângă o bătrânică.

Îşi aranja nişte ziare într-o geantă apoi a început să mănance încet dintr-un covrig. Se simţea mirosul de fierbinte, abia scos din cuptor. Mi-am amintit de bunica, atunci când eram însărcinată. La fiecare două zile veneam la ea şi-i aduceam covrigi. Se bucura precum un copil.

Bătrânii chiar au nevoie de atenţie.

Am ajuns la colega de care spuneam. Are un bebe la fel de neastâmpărat ca şi Eva. S-a urcat peste tot, a alergat fără oprire până l-a luat somnul.

Dupa un timp am început să mai vorbim despre colegii de liceu. Şi ne-am dat seama că niciuna nu ştia prea multe despre ceilalţi. Unii s-au căsătorit, alţii au şi copii, unii sunt plecaţi, şamd.

Eu i-am revăzut anul trecut pe majoritatea, când a fost reuniunea de clasă, după 5 ani de la terminarea liceului.

Am stat câteva ore la aceeaşi masă apoi fiecare s-a întors la viaţa şi preocupările lui. Înainte să se termine liceul, toţi spuneau cum vor merge împreună în vacanţe, cum se vor întâlni la sfârşit de săptămână şi vor petrece putin timp împreună..

Niciunul n-a făcut vreun lucru din toate ce le-a spus. Pentru că fiecare a urmat un anumit drum…liceul a reprezentat adolescenţa şi perioada în care noi ne-am format şi am devenit adulţi.

Totuşi, se puteau păstra legăturile. Pentru că au fost 4 ani în care ne vedeam moacele aproape zilnic. Au fost 4 ani în care am făcut o mulţime de tâmpenii, ani în care s-a râs, s-a plâns, s-a trecut prin fiecare stare posibilă.

Oricum, oamenii se schimba.

Şi apreciez persoanele care îşi vorbesc şi dupa 20 de ani.

Anunțuri

Posted on 30/09/2011, in Blog. Bookmark the permalink. 16 comentarii.

  1. this is the life!

  2. E mare pacat dar din pacate tuturor ni se intampla chestia asta. Promitem ca vom pastra legatura, dar distanta si viata in general ne desparte. Cunoastem alti oameni, ne facem alti prieteni…Si mie imi pare rau.

  3. Da, viata ne desparte. Drumul fiecaruia este diferit.

  4. asa se intampla din pacate..:(..

  5. e interesant ce ai scris, fiecare isi vede de drumul lui, dar macar prieteniile ce se leaga ar putea sa se mentina.
    pot sa te intreb, daca ti-e dor de liceu?

  6. Lavinia, bine ai venit!
    Da, uneori mi-e dor de anii de liceu, de inocenta de atunci, de noi, cand eram inca niste copii. In mare parte au fost niste ani frumosi.

  7. Da… mereu mi s-a părut ceva extraordinar la oamenii care mențin legături ani de zile… decade…
    Poate mai ales prietenii. Că mulți tind să rămână din convenționalisme în căsnicii de zeci de ani. Dar când nu ești obligat să vezi pe cineva zilnic acasă… eh… cu prietenii e așa de ușor să punem zile în șir fără a ne vedea… până la… nimic…

  8. Da. e foarte usor, dar in acelasi timp e pacat.

  9. Toti spunem lucruri de care nu ne tinem din pacate .. Apar schimbarile, apar alte persoane, prioritati .. alta viata. 🙂

  10. E bine ca poti tine legatura cu fostii colegi :), eu nu am mai trecut pe acasa apai sa ii mai revad 😦

  11. Pai la tine e altceva, ca nu mai esti langa ei. Eu nu mai tin legatura cu ei, desi sunt aproape.

  12. Nu am pastrat legatura cu fostii colegi, iar pe multe dintre prietene le-am pierdut de-a lungul timpului, unele au plecat in strainatate(nu am tinut legatura), m-am obisnuit cu oamenii care intra si ies in viata mea. Atat timp cat nu ma atasez prea mult de ei, e perfect.

  13. Distanta nu este un motiv sa ratacesti o prietenie, e drept, se poate sa se mai raceasca, dar nu se rataceste..exemplu este si relatia cu fosta ta colega..
    Tin legatura cu un prieten cu care am copilarit pana pe la 11 ani, dupa care el s-a mutat in Bucuresti…asta nu ne opreste sa mai bem o cafea macar odata la doua luni…si au trecut ceva anisori de-atunci 😀

  14. Am pastrat legatura cu cativa, dar o singura persoana mi-a ramas apropiata, in rest…nu ma prea intereseaza de viata lor ;))

  15. eu mereu i am cautat, mereu am vrut, mereu am propus intalniri din pacate fara vreun ecou… si imi pare rau. Nue asa doar cu liceul, asa e si cu facultatea…

  16. Nice, da, daca nu te atasezi prea mult de ei e bine. Oamenii vin si pleaca.

    Ganguritu, bine ai venit. O prietenie adevarata dureaza, in orice colt al lumii te-ai afla. Bravo voua ca pastrati legatura si ca va si vedeti cand puteti.

    Baby R, si la mine e la fel, daca ne referim la colegi.

    Monica…tu ai incercat! Treaba lor daca nu vor sa isi faca putin timp. Oamnii uita sau nu mai acorda importanta prieteniilor care poate au fost frumoase si au durat ceva timp.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: